„M-am închinat bătrânului şi l-am respectat, văzând în el pe strămoşii mei; şi mi-am închipuit că ficţiunea aceasta poetică pe care v-o prezint poate forma obiectul unei istorisiri cu mult mai reale decât combinaţiile de fapte diverse ale cărţilor dumneavoastră obişnuite. Acelea sunt într-adevăr ficţiuni, cu atât mai goale cu cât mai mult pretind că se substituie studiului precis; pe când sentimentul meu este o realitate care nu va pieri odată cu mine.”
Mihail Sadoveanu, Creanga de aur
